Nu există o școală care să predea un asemenea curs. Nu există o carte pe care să o studiezi. Nu sunt scrise nicăieri tehnici de aplicare. Și totuși sunt destui cei care se pricep de minune la asta. O fac natural. Sau parcă s-ar fi antrenat toată viața. Sunt spărgătorii de inimi.
Cei ce îți rup sufletul și fug cu o bucățică din el. Unii o fac inconștient. Nu realizează răul pe care ți-l provoacă. Alții o fac intenționat. Au văzut că le-a mers o dată sau de două ori, și tot încearcă. Să vadă cât mai ține. Câte inimi distruse își pot trece pe carnețel. Mai e o categorie. Cei ce îți rup inima, dar o rup și pe a lor. Lovitură dublă. Fără să vrea, reușesc să distrugă și să fie distruși.
Unde au învățat să facă asta? Cine i-a îndrumat? La ce le folosește? Cu ce rămân după?
Probabil că unii au o plăcere perversă atunci când fac aşa ceva. Nu au nevoie de cursuri sau reciclări. Dar au suflete... lipsă.
RăspundețiȘtergereSuflete lipsă. Mare dreptate. Și totuși...înseamnă că le-au pierdut, undeva, pe drumul vieții. Printr-un șanț, probabil.
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Cristi
Eu ma intreb de ce ai ales acest moment pentru a scrie despre asta.Chestia cu loviturile duble e pe cat de bine scrisa pe atat (din pacate)de adevarata...
RăspundețiȘtergerePur și simplu, Alejandra! În fiecare zi se rup bucățele din diverse inimi. Și de fiecare dată vinovații nu pățesc nimic.
RăspundețiȘtergereTe pup
Cred ca fiecare dintre noi ajungem sa fim mai devreme sau mai tarziu spargatori de inimi, e inevitabil. Ganditi-va, e imposibil ca intro viata de om sa nu frangi inima cuiva sau sa nu fi tu cel cu inima rupta...cum zice Di. Catalina
RăspundețiȘtergereFiecare la randul lui poate fi "victima" sau "calaul" unor astfel de intamplari. Daca ar fi sa-mi rasfoiesc (precum Cristi Lisandru) cartea vietii, as descoperi (de fapt mi-as reaminti) cum s-a intamplat cand am devenit victima. Si poate ca mi-as da seama ca uneori a fost si invers. Daca a fost, a fost involuntar.
RăspundețiȘtergerePisi, m-am gândit și la asta. E posibil să fi suferit cineva de pe urma ta, dar ce ne facem cu cei care o fac intenționat?
RăspundețiȘtergereTe pup, draga mea!
Bine ai venit, George! Am lecturat și eu cu drag povestea lui Cristi. Adesea răsfoim cu drag ”albumul” vieții noastre și e adevărat, găsim diverse. Și bune și rele.
RăspundețiȘtergereO zi bună!
Suflet drag,
RăspundețiȘtergereunde e energia ta in toata povestea asta ? Ii compatimesti ? Ti-e necaz ca au trecut prin viata ta ? E cate un pic dintr-amandoua ?
Doar tu stii.
Hai sa mergem mai departe, in acel departe de ranile inchipuite si insinuate de ei !
Cu drag,
@ Gabi
RăspundețiȘtergereHmm...Mi-e necaz si ciudă și milă și iar necaz. Toate în același timp. Și totuși, câtă dreptate ai! Mergem mai departe. Mereu încercăm să mergem mai departe.
Draga mea, cititoare în inimi, te îmbrățișez cu drag!
:) Si eu pe tine ! Si Bunul pe noi :)
RăspundețiȘtergereMi s-a intamplat in liceu, la o onomastica, am reusit ceea ce n-as fi facut vreodata daca mintea mi-ar fost curata, limpezita. De atunci, ma feresc a ma juca cu sentimentele cuiva.
RăspundețiȘtergere@ Mugur - O prietenă veche (nu o să îi spun numele pentru că nu i-am cerut voie să vorbesc despre ea, aici) îmi spunea ieri, referindu-se la postarea asta...”De ce s-a zbătut atâta să mă cucerească, de ce mi-a spus că vrea să îmbătrânească alături de mine și să mă iubască toată viața, dacă acum, după nici un an, m-a părăsit pentru alta? ”
RăspundețiȘtergereProbabil, ăsta e modelul nostru. Spărgătorul de inimi - profesionist.
Paul, ce simplu ar fi să ne putem controla toți, astfel, sentimentele. Oare cum se face asta? Pășești într-o relație doar cu 30% din suflet, ca, în caz că nu va merge, suferința să nu fie nici la tine, nici la el? Dar daca ai fi dat 100% poate nu s-ar fi ajuns la suferință. Probabil că fiecare pășește cum vrea și intră cât vrea în inima celuilalt.
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru confidență!
Eu cred ca ne cam ia gura pe dinainte. Si promitem marea cu sare, dupa care - din nefericire, promisiunile se cam duc pe apa sambetei, iar ce ramane in urama noastra nu arata deloc bine.
RăspundețiȘtergereSi-atunci ne numim : spargatori de inimi!
Di, sunt peste tot! Dar poate nu intotdeauna intentionati!
Poate niciodata! ( sau poate ma insel)
( sau poate imi doresc sa-l iert si-atunci ma mint pe mine)
( habar n-am! )
Draga mea Orianda, fiecare dintre noi a trecut poate, prin asta, la un moment dat. În oricare dintre cele trei variante: inconștient, cu intenție sau ”dublu impact”. Eu sper că vom ajunge acolo unde intenția să nu mai existe. Să ai inima frântă doar pentru că așa a fost să fie. Dar ÎNTOTDEAUNA să ai puterea să o ”repari”.
RăspundețiȘtergereDacä luäm urmätorul Aspect in Vedere nu ni se mai pare asa de neinteles proprietatea asta negativä a noasträ. Dupä Statistik Omul minte sau scimbä Adevärul , cu sau färä Intentie de cel putin 30 de ori pe Zii.
RăspundețiȘtergereAm discutat si am fäcut in Famile test acasä si este din päcate adevärat.Am fost toti surprinsi cit de usor cälcäm in picioare färä Intentie Principurile si Concepte ale noastre.
Eu väd asa cä asta este o foarte negative Facete de la Personalitatea noasträ.
Cu atit mai räu este zic eu dacä noi facem asta constient. Asta zic eu cä este foarte räu.
Materialismus, Egoismus si Inconsecventa ne face pe noi pe Emotional Level foarte superficiali.
trist nu ? sintem räi färä si dacä vrem...
Salutäri Jacktel
Imi place textul..
RăspundețiȘtergere