Albă ca zăpada şi cei 7. Tot pitici

Bun găsit dragilor!

Vreau să vă fac cunoştinţă cu cei mai noi 7 prieteni ai mei. Se numesc Tom-Tom, Animo, Gold Glow, Prince Philip, Queen of England, Fantastica şi Red Peace. Astăzi eu îmi permit să fiu Albă ca Zăpada. Măcar doar pentru că m-a chemat vreo 25 de ani Diana Albu. Cei 7 pitici sunt foarte fericiţi că soarele îi va ajuta să crească mari. Apa le va uda degeţelele, le va lungi şi le va fixa bine de tot în pământ. Căpşoarele vor sui uşor-uşor spre razele soarelui, vor răspândi un dulce parfum şi vor încânta privirile oaspeţilor de seamă. Mai au doar câteva luni până atunci. Făt Frumos e foarte grijuliu cu ei, chiar şi prâslea le mai aruncă din când în când căte o privire ştrengară. Dar Albă ca Zăpada e cea care îi laudă, îi dezmiardă şi le şopteşte încurajări. Dragilor ei pitici. Trandafiri pitici. Pe care i-a plantat cu drag în mini-grădina din faţa casei. I-am adoptat şi le-am păstrat numele primit la altoire. Aici cred că vine faza aia cu au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi. Însă până să se prindă, o sa vă arăt poze. Ca să vedeţi cât de frumoşi o să fie când se fac mari.

Eu şi filmul cu vampiri

Cei apropiaţi sufletului meu ştiu că sunt o mare amatoare de cărţi şi filme. Aproape de toate genurile. Spun aproape pentru că nu au fost niciodată pe gustul meu comediile sau filmele S.F. (Cred că vă dezamăgesc, dar îmi asum chestia asta şi merg mai departe cu povestea) Le zic S.F. deşi, nu ştiu dacă e chiar corect. Nu îmi plac filmele a căror acţiune nu poate fi transpusă în viaţa reală. Da, recunosc...nu am văzut Războiul Stelelor, nici Batman sau alţi Daredevili, am văzut Matrix doar pt Keanu Reeves, iar Harry Potter şi Stăpânul Inelelor le trec în categoria mea de filme pentru copii. Aşadar, nu sunt o fană a genului. ÎNSĂ...săptămâna asta, am văzut Twilight.
Cum să zic eu ca să mă înţelegeţi, oameni buni? O fată se îndrăgosteşte de un vampir. Vampirul se îndrăgosteşte de fată. Ea nu ştie că el e vampir, dar când află, deşi ştie că îşi riscă viaţa, nu renunţă la el. Lucrurile se complică niţel când apare un alt grup de vampiri, însă aţi prins ideea.
Acuma, stau eu şi mă întreb: ori aşa ceva se poate întâmpla în viaţa reală....ori trebuie să îmi revizuiesc criteriile de catalogare a filmelor...pentru că, da, mi-a plăcut îngrozitor de tare. Recunosc, şi chiar de-ar fi să nu mai vorbiţi cu mine după asta, l-aş mai vedea o dată şi încă o dată. (aşa cum fac cu filmele sau cărţile preferate)
Si pentru că timp de câteva zile nu am avut curaj să spun cuiva despre sentimentele mele faţă de acest film, astăzi mi-am înfrânt teama şi m-am adresat colegilor de serviciu.
Şi pentru că ei m-au încurajat puţin, (deşi nu l-au văzut) parcă puţin de formă, am zis...ce poate să mi se întâmple?!
Vă spun şi vouă, dragilor că mi-a plăcut tare mult.

Sunt sigură, însă, că partea a doua, care cică o să apară la anul - New Moon/Twilight 2 nu o să mă mai ia prin surprindere.

Despre trecut

        Trecutul are importanţa pe care i-o dăm noi.

De câte ori nu ai simţit că umbrele trecutului îţi vor bântui prezentul şi viitorul?

De câte ori gândul nu ţi-a zburat înapoi, dorindu-ţi să ştergi o amintire? Credeai că astfel nopţile tale vor fi mai liniştite, iar perna nu va mai suferi "traume". Nu ţi-a ieşit.

Când frica de trecut s-a dovedit mai puternică decât credinţa în viitor?

Când a încetat durerea târâtă după tine ani întregi?

Nici măcar atunci când bucuria prezentului părea mai mult decât poate "îndura" un muritor.

Nici măcar când fericirea ţi se putea citi în ochi.

De ce e aşa de greu să te desprinzi de lucurile rele prin care ai trecut?

De ce e aşa de greu să spui: gata! Ce a fost - a fost, ce va fi - să vină!

Ţi-a spus cineva că atunci când iubeşti, nu există nici trecut şi nici viitor? De ce nu ai crezut?

Trecutul are DOAR importanţa pe care i-o dăm noi.

Mi-am tras trupă. Nu aşa se zice?!

Citeam zilele astea cum ... Noi suntem ultima generaţie care a jucat "De-a v-aţi ascunselea", "Castel", "Raţele şi vânătorii", "Ţară, ţară, vrem ostaşi", "Prinselea", "Pac-Pac", "Hoţii şi vardiştii", dar declar ferm: ÎNCĂ JOC LEAPŞA! Forma e alta. Fondul e acelaşi. În sensul că...regulile sunt schimbate. Dar nu ezit nicicând să intru în joc. Mulţumesc din nou, Marian. Şi chiar de vă pare ciudat....nu daţi înapoi. E super interesant. Şi distractiv. Veţi vedea.

Aşadar...

Punem mâna pe internet, intrăm pe wikipedia şi dăm "random". Poate timpul vostru e preţios şi încă nu v-am convins că e distractiv, aşa că vă dau o mână de ajutor. E de ajuns un click. Aici Numele articolului deschis devine automat numele formaţiei care va lansa primul tău album.În cazul meu...Hypothesis.

Mda, dar ce nume să-i punem albumului? Greu de decis, nu? Doar e primul, fanii sunt în aşteptare... te ajută “Random quotations” sau mai bine să dăm click, zic. Aici. Ultimele 4 sau 5 cuvinte ale ultimului citat celebru vor da numele capodoperei tale. Cum vi se pare...Hypothesis - A beauty cold and austere

Ştiu, imaginea face cât o mie de cuvinte...pentru asta...coperta albumului se obţiune simplu. Flickr face asta pentru tine. Gratis. Mă rog, dai ceva. un click. Alege a treia fotografie de pe pagina. Fix a treia. Click. Aici

Trebuie să vă fi convins. Ştiu eu. Mie mi se pare super. Deja cresc vânzările. Trupa Hypothesis primeşte discul de platină pentru A beauty cold and austere!!! Hai, încercaţi! E simplu. 3 clici, ca să zic aşa.

Şi pentru că aşa se face la leapşa...o dau mai departe. Lav, Aleja, Irina...Aştept lansările cu interes.

Se poartă măştile cu argilă

Şi nu doar la femei. Simt de la o vreme o tendinţă nouă în moda ascunderii. A trecut vremea când capetele se introduceau timid în nisip, precum ale struţilor. A trecut şi vremea scorburii. Şi faza cu gaura de şarpe. S-au dus. Dar vin din urmă...măştile. O aplicare simplă, rapidă - o ungere cu rezultate asemănătoare. Fuga de răspundere, neasumarea greşelilor, ipocrizia, neputinţa, ignorarea lucrurilor evidente, lipsa de curaj - lista cred că e lungă. Doritorii trebuie să afle şi despre masca cu tărâţe. E în tendinţe. Ascunde tot.