Şi nu doar la femei. Simt de la o vreme o tendinţă nouă în moda ascunderii. A trecut vremea când capetele se introduceau timid în nisip, precum ale struţilor. A trecut şi vremea scorburii. Şi faza cu gaura de şarpe. S-au dus. Dar vin din urmă...măştile. O aplicare simplă, rapidă - o ungere cu rezultate asemănătoare. Fuga de răspundere, neasumarea greşelilor, ipocrizia, neputinţa, ignorarea lucrurilor evidente, lipsa de curaj - lista cred că e lungă. Doritorii trebuie să afle şi despre masca cu tărâţe. E în tendinţe. Ascunde tot.
O mica adaugire, cu permisiunea ta, Dia: mastile cu tarite se poarta direct pe cortex, frumos intinse peste circumvolutiunile si mai frumos intinse, ca o cimpiiiie, asa... hahahahaha
RăspundețiȘtergereScrii bestial, di, cind vin la tine sint ca Hopa Mitica: hopa risu, hopa plinsu! joaca, Laviniooo
Te pupiceste fata, sa-ti treaca de suparare - ca ai scris tu foarte bine, dar si foarte... apasat, asa, ca la sirba! Da-le, Dia! Maama lor de argilatzi!
:)))))))))))
Tarate, argila sau masti de la Venetia, rezultatul e acelasi. Si e de lunga durata pentru ca in ziua de azi, sa te descoperi constituie o mare greseala. Eu o mai comit uneori, dar ramane o greseala, pentru ca vor fi multi care vor profita si vor exploata orice particica ramasa neacoperita.
RăspundețiȘtergereCă bine zici, mă Lav. Mi-e dor de o sârbă.
RăspundețiȘtergereAlejandra, drăgutza mea, "purtătorii de măşti" cred că au apucat să le prindă cu superglue. Sau nu le-a zis nimeni la plafar că se ţin doar câteva minute. Ei nu au şanse să le mai scoată.
RăspundețiȘtergeream ramas...masca :D
RăspundețiȘtergereEu am un sertar cu masti. Nu prea stiu cum se folosesc, simt ca ma ascund dupa deget cand incerc sa port una.
RăspundețiȘtergere