Sunt perseverentă...

Pentru cei ce au aşteptat cu infrigurare să treacă 12 noaptea, să se facă dimineaţă, ca să afle dacă strădania mea cu farfuria ( sau cu celelalte de care nu v-am mai spus) a avut vreun efect...ei bine, nu! Niciun semn. Văd dezamăgire, acolo, în ultimul rând...Nu prietene, pentru ce să fim dezamăgiţi? Viaţa probabil că trebuia până acum să ne fi învăţat să nu dezarmăm. Speranţa...dragă cititorule...NIMENI nu mi-o poate lua. Şi de va fi nevoie să aştept o viaţă întreagă, să număr până la 10 înainte de a ieşi din casă, sau de voi subţia stratul de sticlă al farfuriei, ştergând-o de cel puţin 10 ori, ori de voi fi nevoită să schimb periuţele, uzate înainte de termen, ...fii sigur că o voi face. Voi aştepta, liniştită, fără să mai cer. Mă voi mulţumi cu ce o să primesc. Aştept. Orice. Vorbe dulci, lady?